Lege nr. 18 (r1) din 19/02/1991
Legea fondului funciar
CAPITOLUL I

Intreg continutul Legii nr. 18 din 19/02/1991

Dispozitii generale
Art. 1. – Terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul pe baza carora sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.
Art. 2. – În functie de destinatie, terenurile sunt:
a) terenurile cu destinatie agricola, si anume: terenurile agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fânetele, serele, rasadnitele si altele asemenea – cele cu vegetatie forestiera, daca nu fac parte din amenajamentele silvice, pasunile împadurite, cele ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de
îmbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricola, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;
b) terenuri cu destinatie forestiera, si anume: terenurile împadurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administrare silvica, terenurile destinate împaduririlor si cele neproductive – stâncarii, abrupturi, bolovanisuri, râpe, ravene, torenti -, daca sunt cuprinse în amenajamentele silvice;
c) terenuri aflate permanent sub ape, si anume: albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale;
d) terenuri din intravilan, aferente localitatilor urbane si rurale, pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor, inclusiv terenurile agricole si forestiere;

 Intreg continutul Legii nr.18 din19/02/1991