Rezumat hotărâre CEDO-Maria Atanasiu și alții v. România

Conform site-ului Hotărâri Cedo: “Încălcarea art.6, par.1 din Convenție. Lipsa de răspuns a autorităților administrative la cererile de restituire introduse în temeiul Legilor nr.112/1995 și nr.10/2001, la care se adaugă lipsa, în perioada menționată mai sus, a unei cai de atac, le-a făcut pe doamnele A. și P. să suporte o sarcină disproporționată, aducându-se astfel atingerea substanței înseși a dreptului lor de acces la instanță.

Încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție. Faptul că reclamantele nu au primit încă o despăgubire și nu au nicio garanție cu privire la data la care o vor putea primi, le-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor.

Aplicarea art.46 din Convenție în procedura hotărârilor-pilot, cu consecința suspendării pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri a analizării tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, până când statul parât va lua măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art.6, par.1 din Convenție și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.

Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului și Legea Nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au consacrat principiul restituirii imobilelor naționalizate și al despăgubirii în cazurile în care restituirea nu mai era posibilă. Legea nr.112/1995 a înlăturat plafonarea despăgubirii, însă Legea nr.10/2001 a eliminat-o.

În ceea ce privește terenurile agricole, Legea Fondului Funciar nr.18/1991, Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii Fondului Funciar nr.18/1991 și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar  nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 au majorat succesiv suprafața terenurilor susceptibile de a fi restituite. Ultima lege enumerată a dat dreptul la despăgubire pentru  terenurile a căror restituire nu mai era posibilă.

Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, cât și unele măsuri adiacente a unificat procedurile administrative pentru restituirea bunurilor vizate de legile menționate mai sus. Conform unei estimări parțiale întocmite de Guvern, au fost înregistrate mai mult de două milioane de cereri formulate în temeiul legilor  reparative, valoarea estimată pentru finanțarea despăgubirilor prevăzute de aceste legi ridicându-se la 21 miliarde de euro.